Marcajul cromosomic este o metodă citogenetică prin care se evidenţiază de-a lungul fiecărui cromosom a unei alternanţe de zone clare (necolorate) şi zone întunecate (colorate) dispuse transversal, numite benzi.

cromosom

Banda este un segment cromosomic distinct, care se deosebeşte de benzile adiacente prin intensitatea coloraţiei.

Secvenţa acestor benzi constituie o caracteristică de specie, fiind aceeaşi în toate celulele unui organism şi la toţi indivizii normali ai speciei.

Marcajul în benzi permite identificarea precisă a fiecărui cromosom, deoarece dispoziţia benzilor reflectă structura internă a cromosomilor, face posibilă gruparea cromosomilor în perechi de omologi şi permite identificarea anomaliilor cromosomice numerice sau structurale.

Tehnicile de marcaj cromosomic se clasifică în: marcaje generalizate (marcaj Q, G şi R) şi marcaje localizate (marcaj C, T, NOR etc.).

Marcajul Q constă în benzi vizibile prin colorare cu quinacrină (sau alt fluorocrom) şi examinare la microscop cu UV. Benzile Q pozitive sunt fluorescente (strălucitoare) iar cele negative sunt întunecate.

Marcajul G – se obţine printr-o denaturare chimică şi colorare cu soluţie Giemsa. Benzile G pozitive sunt colorate intens, iar cele negative sunt incolore sau slab colorate. Benzile G au aceeaşi dispoziţie cu benzile Q. 

Marcajul R se obţine prin denaturarea termică a ADN şi colorare cu soluţie Giemsa . Benzile R au dispoziţie inversă (reverse) benzilor Q şi G. Benzile R intens colorate (pozitive) sunt echivalente benzilor mai slab colorate obţinute prin tehnicile Q şi G, în timp ce benzile R negative – slab colorate – corespund benzilor Q şi G pozitive.

Marcajul C evidenţiază benzi localizate în regiunea centromerică (zona centrală a cromosomului).

Marcajul T decelează benzi localizate în regiunile telomerice (zonele terminale ale cromosomilor).

Marcajul NOR evidenţiază sateliţii cromosomilor acrocentrici.

Numărul de benzi identificat depinde de momentul diviziunii în care a fost oprită activitatea celulară şi este concordant cu rezoluţia metodei. Astfel:

  • blocarea diviziunii în metafază asigură o rezoluţie de 8-10 Mb (milioane de perechi de baze) şi corespunde la un număr total de 300-400 benzi/celulă.
  • blocarea diviziunii în prometafază asigură o rezoluţie de 5-8 Mb şi corespunde la un număr total de 400-550 benzi/celulă.
  • blocarea diviziunii în profază asigură o rezoluţie de 3-5 Mb şi corespunde la un număr total de 550-800 benzi/celulă

Prof.dr. Eusebiu Vlad Gorduza